Nd' 'a gente ca rirìte

Albino Pierro

 Next Poem          

Nd' 'a gente ca rirìte
quanne ti ni scrijàste
i'ére ammuccète com'u fihicèlle
di pàgghie nda na rote atturccigghiète
di nu traìne vruscète
nd'u funne di na drupe.

Dasupre, com'a na nùue
a u poste d'i cristiène,
ci s'arraiàite u fume
nd'i scaffittone d'u vente
e u fiète tussicose di nu foche
già ll'óore ni squagghiàite a lu sóue
nda chille 'ampe fridde di cristalle
d' 'a rise ca scattàite cuntente
com'a na battarie di maschètte
e sone di campène.

Hann' 'a i'èsse cchiù di mill'anne
ca ie mi sente accussì:
come nd'u terramote di nu trene
ca nun arrìvete mèie
ma ca nnatèrne pàssete fiscanne
dasupr'a mmi


da Un pianto nascosto, 1986

Next Poem 

 Back to Albino Pierro
Get a free collection of Classic Poetry ↓

Receive the ebook in seconds 50 poems from 50 different authors


To be able to leave a comment here you must be registered. Log in or Sign up.