O Rãmîi

"O, rãmîi, rãmîi la mine,
Te iubesc atît de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu sã le-ascult;

în al umbrei întuneric
Te asamãn unui print,
Ce se uit adînc în ape
Cu ochi negri si cuminti;

Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taina
Mersul cîrdului de cerbi;

Eu te vãd rãpit de farmec
Cum îngîni cu glas domol,
în a apei strãlucire
întinzînd piciorul gol

Si privind în luna plinã
La vapaie de pe lacuri,
Anii tãi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."

Astfel zise lin pãdurea,
Bolti asupra-mi clãtinînd;
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit în cîmp rîzînd.

Astãzi chiar de m-as întoarce
A-ntelege n-o mai pot ...
Unde esti, copilãrie,
Cu pãdurea ta cu tot?