Catrena 1 - Amestecul Mierii
Esti Desculta?
Sau te dai fara opriere de a uta-uta,
Toata ziulica bati
Impreuna cu tine e mereu broscuta,
Broscuta cea draguta, zeita cu bunavointa.
Porti o alba, inflorita camsuta,
Cu ea te dai iarna pe saniuta,
Timp ce iti zgarii barbita finuta.
Catrena 2 - Gustul dulce al mierii
Bate iar ploaia in jaluzele,
Mos nicolaie aduce numai nuiele,
Carbuni si alte cele,
La copii ce merita batuti cu curelele.
Urca barca dusa, pe ragnetul fluviului juxtapusa,
Cu viteza si puterea produsa
Toate impreuna formeaza o sursa
Pentru energiei sirenelor din husa.
Catrena 3 - FINAL- Dasnul mierii pe lingura
Urca vantul, bate tare, urla fara stare,
Pe varful a mai multor hotare,
Aducand o framantare, celor cei afectare,
Nu mai poate fi una fara iertare.
Un spin de trandafir,
Ma arde pe dinauntru ca un melafir,
Musafir la mine in palat,
Se aseaza cu îndemânare pe locul nepopulat,
Lipsit de curatenie si nefeliat,
Numit de astfel cerul neimperechiat.
Padurea cea de tei se simte incaltata.