Mai am un singur dor

Mai am un singur dor:
In linistea serii
Sã mã lãsati sã mor
La marginea mãrii;
Sã-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sã am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiti un pat
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea
Nu-mi plîngã la crestet,
Doar toamna glas sã dea
Frunzisului vested...
Pe cînd cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vîrfuri lungi de brad.
Pãtrunza talanga
Al serii rece vînt,
Deasupra-mi teiul sfînt
Sã-si scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rãsar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sã-mi zîmbeascã iar.
Va geme de patemi
Al mãrii aspru cînt...
Ci eu voi fi pãmînt
In singurãtate-mi.